Nu vorbim de politică, nu vorbim de fotbal (prea se pricepe toată lumea la astea)! Conversăm de dragul conversaţiei, pornind de la subiectele propuse de voi. Aştept scrisorile voastre în fiecare zi, scrisori în care să-mi povestiţi despre ce vreţi voi, apoi discutăm despre subiect şi o să cerem şi câteva păreri. (CELE MAI FRUMUŞELE LE ŞI PREMIEM!) Criză, şomaj, disponibilizări, măsuri economice imbecile, inundaţii. Un haos sinistru care ne-a atins pe toţi într-o măsură mai mică sau mai mare. Dar am realizat că nu mă ajută la nimic să stau să mă plâng. Aşa că de dimineaţă, de la prima oră, privesc ziua cu zâmbetul pe buze şi încerc să păstrez numai ce-i frumos de la viaţă. E cam singurul mod în care pot să fac faţă nebuniilor din jur. Din nenumăratele scrisori pe care le primesc de la cititori, am înţeles că nu-s singura care gândesc astfel. Din păcate există momente în care indiferenţa, mojicia, nepăsarea sau neputinţa unora reuşesc sădistrugă chiar şi acest minim reazem de care mai dispunem. A constatat acest lucru recent şi Mihaela A., din Piatra-Neamţ. "Nu ştiu dacă e corect să înjur aşa cum îmi vine, într-o scrisoare trimisă la ziar. Tu ştii mai bine cum e cu deontologia... Fii sigură că, dacă nu aş avea şase ani şi trei luni de acasă, mi-aş da drumul la gură ca la uşa cortului. E cald, e chiar caniculă, dar dimineaţa e plăcut. Mai spre amiază parcă începe să mă doboare căldura, dar asta e! Suntem în luna lui cuptor, doar nu aţi vrea să ningă! Mă învârt în jurul cozii, dar vreau să spun că nu căldura e problema, ci inconştienţa, nepăsarea prostia, sau cum vreţi să-i spuneţi care fac ca totul în jur să devină greu de suportat. M-am decis! Nu înjur, totuşi sunt o doamnă! dar scriu. Treci pe lângă tomberoane şi dacă nu le vezi poţi să juri că te-a depăşit vreo vidanjă defectă sau ai trecut pe lângă o fosăseptică descoperită. Un pic mai încolo îl vezi pe nenea Vasi cu chiştocul lipit de buză în colţul gurii, care plimbă cu nonşalanţă un măturoi, nu ca să facă curat ci doar ca să ridice praful. E atât de prins de ocupaţia lui încât nici măcar nu schiţează vreun gest că ar vrea să te evite când treci pe trotuar. Îţi raşchetează cu măturoiul sandalele, te
ascunde într-un nor de praf dar nu se opreşte nicidecum, pentru că e plătit la metru liniar măturat, si-apoi tre' să dea zor că acuşica-i amiază şi poate prinde un pui de somn la umbră.
Mai ştie cineva ceva de oamenii ăştia, mai au vreu şef, vreun stăpân? Chiar nu există nimeni care să-i trimită la muncădupă un program temeinic, care să le dea câteva indicaţii despre minimul bun simţ şi care să-i înveţe cum trebuie să-şi facămeseria? (Nu strâmbaţi din nas, şi aste e o meserie plătită, purtătoare de sporuri şi cu sursa principală din buget.)
Se mai scria prin ziare că Piatra-Neamţ a devenit mare oraş turistic. tare mândră am fost atunci când am văzut. Acum, mătăvălesc de râs! Mergeţi în vizită la... Braşov (de exemplu) să vedeţi oraş turistic. Şi mai spuneţi domnilor edili să se mai plimbe prin oraş să vadă ce frumoase giratorii din bidoane de plastic avem! Şi ce frumos se văd din telegongolă!"
Are dreptate doamna Mihaela. Da, e cald. Da, e criză. S-au tăiat banii, s-au tăiat şi joburile, concediul în Croaţia rămâne un vis frumos... Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne transformăm oraşul într-o hazna, să lăsăm nesimţirea să covârşeascăbuna-cuviinţă şi nepăsarea să înlocuiască priceperea şi gustul pentru frumos. Cu un minim efort, ne-ar reveni multora zâmbetul pe buze.
Scrieţi-i lui Dani pe adresa Piatra-Neamţ, str. Calistrat Hogaş, nr. 39 sau pe e-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
| < Anterior | Următor > |
|---|







