Acum, că s-au mai domolit furtunile şi păpuşoiul a început să iasă zdravăn de sub inundaţii, Adrian H. din Piatra-Neamţ şi-a găsit timp să ne mai scrie o istorie petrecută în satul Miorcani, devenit deja legendar.
"Georgel D. era un hoţ itinerant, întrucât, pe de o parte, spiritul de aventură nu-i lipsea deloc, iar, de pe altă parte, nu putea rămâne mult timp într-un loc în care simţea că oamenii nu-l iubesc (asta, ca să nu mai spun că l-ar fi dat bucuroşi pe mâna poliţiei). Azi aci, mâine-n Sascut, Georgel se nimerise sâmbătă tocmai în satul Miorcani, mai precis în gospodăria lui Gheorghe B.
Pentru a admira şi mai mult curajul şi profesionalismul lui Georgel, trebuie să vă spun că Gheorghe era acasă, deşi, e drept, era 12 noaptea, iar Georgel avea toate motivele să spere că Gheorghe doarme dus la ora aia, nu se uită la OTV, ca orăşenii.
Doar că Gheorghe nu numai că nu dormea, dar îl scăpa şi la budă (mă rog, tehnic vorbind, îl scăpa la grădină). În timp ce se uşura într-o tufă, lui Gheorghe i s-a părut că aude nişte zgomote ce păreau a veni din coteţul găinilor, ceea ce i s-a părut din capul locului foarte suspect, dat fiind că găinile sale ar fi trebuit să doarmă la ora aia pentru că, de regulă, se culcau odată cu găinile. Bănuind că e vorba de vreo vulpe, Gheorghe a pus mâna pe un par şi a deschis uşurel uşa coteţului, îmbiind-o pe coana vulpe să iasă. Degeaba încerca bietul Georgel, aflat în coteţ, să le determine pe proastele alea de găini să-şi ţină gura, făcându-le semne disperate cu mâna; simţindu-l pe Georgel prins la-nghesuială, găinile se făceau că nu văd, în timp ce jegosul de cocoş îi striga lui Gheorghe: «Nu-i nici o vulpe, bre, e un borfaş într-un tricou verde aicea». În cele din urmă, Georgel n-a avut de ales şi a ieşit din coteţ, cu mâinile ridicate deasupra capului - evident, nu ca să se predea, ci ca să se ferească de parul lui Gheorghe."
Acum, mă gândesc şi la varianta cu happy end, cum că Gheorghe, moldovean verde, neatins de valorile pervertite ale oraşului, a pus la bun folos parul din mână şi l-a înmuiat şi deznodat un pic pe marţafoi. Şi deja fantazez cum primarele l-a chemat la primărie să-i dea o acoladă de merit şi cocardă tricoloră pentru serviciile aduse comunităţii. Trist e că probabil viteaza poliţie română o să-i facă dosar penal lui nea Gheorghe pentru port ilegal de armă de lemn.
Pe de altă parte, Adrian H. scrie adânc şi cred că, de fapt, parabola vrea să scoată în evidenţă superioritatea arhaicului tufiş faţă de moderna budă de interior.Adrian induce prin metode subliminale ideea că, dacă nevoia nu-l antrena pe Gheorghe pe traiectoria casă - tufiş, Georgel ar fi devenit fericitul proprietar al locatarelor coteţului. Concluzia irefutabilă este că Adrian are un spirit retrograd, care îl plasează în zona gravelor pericole sociale.
Scrieţi-i lui Dani pe adresa Piatra-Neamţ, str. Calistrat Hogaş, nr. 39 sau pe e-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
| < Anterior | Următor > |
|---|







