Poliţiştii nemţeni tentaţi de modelul moldovenesc
Adunarea generală a membrilor Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual (SNPPC) Neamţ, care s-a desfăşurat ieri, de la 11 la 13, în Casa de Cultură a Sindicatelor, a fost un veritabil spectacol. Pe lângă dezbaterile care au vizat adoptarea măsurilor de protest împotriva reducerilor salariale făcute de Guvern, cele două ore au fost pigmentate cu luările la cuvânt ale unor ofiţeri şi subofiţeri şi cu acuzele aduse liderilor SNPPC. Şedinţa a debutat cu prezentarea celor de la prezidiu (agentul Neculai Isache, şeful SNPPC Neamţ, vicepreşedintele aceluiaşi sindicat, Ioan Zaharia - liderul nemţean al Cartel Alfa şi reprezentantul de la Bucureşti al SNPPC), după care, când în sală erau aproximativ 130 de poliţişti, Zaharia a început, blând, dezbaterile: "M-am ridicat în picioare din respectul pe care vi-l port, dumneavoastră, poliţiştilor. Mă simt onorat să particip la această întrunire care este menită să ne apere drepturile, nouă, celor care contribuim, din salariul şi aşa mic pe care îl avem, la bugetul de stat".
Realizări: albirea poliţiştilor acuzaţi de crimă
Liderul SNPPC Neamţ a prezentat, la începutul întrunirii, realizările sindicatului, enumerând, pe lângă acţiunile făcute în justiţie pentru obţinerea unor drepturi ale poliţiştilor, şi faptul că juriştii SNPPC au acordat asistenţă la doi poliţişti care au fost acuzaţi de crimă. "Este vorba despre agenţii George Tîrşă şi Gabriel Petrache, care au fost reprezentaţi juridic de avocaţii noştri şi au fost achitaţi", a precizat Neculai Isache. După cum am şi relatat la vremea respectivă, cei doi poliţişti au fost trimişi în judecată sub acuzaţia că ar fi omorât în bătaie un sătean din comuna Poienari, în vara anului 2008. Tot la capitolul realizări, a fost menţionat faptul că SNPPC le-a acordat ajutoare umanitare mai multor membri de sindicat şi că a oferit cadouri poliţistelor, de Ziua Femeii, precum şi că a sponsorizat competiţiile sportive organizate în Poliţia Neamţ.
După această prezentare, poliţiştii prezenţi la adunare au fost invitaţi să-şi prezinte ofurile. Aspart gheaţa agentul şef principal Emil Paraschiv (şeful Postului comunal de Poliţie Săvineşti). "Pentru că noi, niciodată, nu am plecat capul, totdeauna ni s-a întors spatele. Mă refer aici la deficienţele, la lipsurile cu care ne confruntăm, zi de zi, în munca pe care o facem. De exemplu, la mine la post, am făcut cât am putut; am pus mână de la mână şi am strâns bani ca să acoperim lipsurile din logistică. Dar în momentul de faţă nu se mai poate. Acoperişul sediului în care lucrez este cu ţiglă, a fost făcut în 1952 şi, chiar ieri când a plouat, credeţi-mă, nu mai aveam lighene în care să strângem apa care curgea în post. Ploua în camere prin vreo nouă locuri, deja tavanul de la mine din birou a început să cadă. În ceea ce priveşte maşinile cu care lucrăm, totul este la fel de «extraordinar». Înainte lucram cu maşinile vechi, cu Daciile alea pe care le ştiţi. Acum, cică, avem maşini noi, dar au ajuns deja la 60.000 de kilometri făcuţi şi nu mai sunt bani pentru verificările tehnice, ce să mai spun de cauciucuri, că vine iarna. O să vedem ce o să facem, o să le tragem pe dreapta, că nu avem altă soluţie. E drept, munca de poliţie nu se face cu maşina, dar la nivelul anului 2010, pentru a da un randament maxim, avem nevoie să ne deplasăm cu maşina în munca noastră, şi nu pe jos", a spus şeful Postului de Poliţie Săvineşti.
Birotica: "Scriem pe aer şi cu aer"
Agentul şef Paraschiv a prezentat şi alte aspecte negative ale muncii poliţieneşti: "În ceea ce priveşte birotica, la noi la post scriem cu aer şi pe aer. Pentru că hârtie şi pixuri nu avem. Dar am putea să ne rugăm la Moş Crăciun, când va veni, să ne pună şi nouă cadou câte un top de hârtie şi un mănunchi de pixuri. Nu vreau să părem nişte plângăcioşi. Ne-am întâlnit aici ca să comunicăm unii cu alţii şi să spunem că am ajuns la un nivel în care aşa ceva nu se mai poate, fraţilor! Aceste reduceri salariale ne-au omorât. Nu ştiu cum o să ne mai descurcăm. Dar, până la urmă ar mai exista o posibilitate să supravieţuim. De exemplu, anul trecut, am fost în Republica Moldova şi, înainte de Chişinău, cam la vreo 40 de kilometri, după ce am traversat o pădure, ne-a oprit Poliţia. Noi, având legitimaţiile la noi, le-am arătat să vadă că suntem poliţişti. «Oooo, foarte bine colega», aşa ne-au zis. «Câţi sunteţi în maşină?» Şase am zis. «Perfect, pregătiţi fiecare câte zece euro, că de la voi luăm cu încredere, doar