Sursa: Constantin Radu RUSU
Redacţia noastră vă propune un nou serial, în care încercăm să creionăm personalitatea tehnicienilor ce lucrează la făurirea marilor performanţe din sportul pietrean. De multe ori anonimi în comparaţie cu performanţele ce le obţin sportivii pe care-i pregătesc, antrenorii au o existenţă zbuciumată, în care suspinele sunt mult mai dese decât satisfacţiile. De cele mai multe ori eşecurile generează demiteri sau demisii, antrenorul fiind cel mai uşor de sacrificat în astfel de situaţii.
Nu ne propunem o ierarhizare a performanţelor obţinute de sportivii sau echipele pregătite de antrenorii noştri, ci doar o sumară trecere în revistă a celor care şlefuiesc cu migală bijuteriile sportului de performanţă.
Astăzi vă prezentăm pe unul dintre cei mai titraţi antrenori din atletismul românesc şi
Sursa: Adriana Oprea POPESCU
Două zile, el a fost pentru toată România doar "un poliţist". N-a avut nume, prenume, grad sau fotografie, a fost "judiciaristul agresat într-un bar din Târgovişte". Vreme de două zile, Codruţ Constantin Oprea a rămas doar numărul 216 în statistica IGPR-ului cu poliţiştii ultragiaţi de la începutul acestui an.
Povestea lui "un poliţist" este importantă pentru că reprezintă destinul poliţiştilor pe care sistemul nu a apucat să-i macine şi să-i lege de scaune. A celor care încă îşi mai fac meseria din convingere şi cu pasiune. Cred cu convingere că nu toţi poliţiştii sunt nişte "miliţieni burtoşi" sau "capete de cretă", la fel de mult cum cred că nu toţi jurnaliştii sunt nişte "hiene mincinoase" sau "tonomate ale mogulilor". Suntem fiecare ceea ce ne îndeamnă conştiinţa să fim.
Codruţ împlinise 24 de ani pe 24 martie şi absolvise Şcoala de agenţi de poliţie din Câmpina în decembrie 2006. "S-a făcut poliţist pentru că aşa a crezut el că e cel mai bine", mărturiseşte Angelo, fratele lui. E mai mare decât Codruţ cu şase ani şi lucrează tot la IJP Dâmboviţa. A absolvit aceeaşi Şcoală de la Câmpina şi spune că nici el, nici fratele lui n-au mers la Academia de Poliţie pentru că, "dacă vrei să ai acolo şanse la admitere, trebuie să faci din clasa a XII-a meditaţii la istorie şi la gramatică. Iar meditaţiile costă bani...". Astăzi, el e student la Academie, la fără frecvenţă, iar Codruţ e în anul III la Facultatea de Drept.
Sursa: Cristina MIRCEA
Pe de altă parte, nici plimbările de "vară" în şlapi, fără cască şi, eventual, cu viteză, nu trebuie ignorate. Tocmai de aceea, de ieri, Poliţia rutieră Roman a început să facă verificări în Tămăşeni, dar şi în alte comune din zonă, pentru a verifica dacă tinerii care se plimbă cu motociclete sau mopede respectă regulamentele rutiere şi nu se expun riscului de a-şi pierde viaţa.
S-a trezit, la propriu, cu un TIR care i-a intrat în curtea casei. Aceasta i s-a întâmplat unui localnic din comuna Vânători Neamţ, duminică (5 septembrie), pe la ora 8 dimineaţa. Potrivit poliţiştilor, evenimentul s-a petrecut în următoarele împrejurări. Ion N., în vârstă de 40 de ani, din judeţul Tulcea, venea din comuna Borca, la volanul unui TIR (înmatriculat TL -04-NEG) care era încărcat cu cherestea. Marfa urma să fie dusă la Tulcea, la o societate comercială de profil. Ajuns în Vânători Neamţ, într-o curbă la dreapta, el nu a adaptat viteza la condiţiile de drum, a pierdut controlul asupra direcţiei, iar autovehiculul a ieşit de pe partea carosabilă. TIR-ul a intrat direct în curtea lui Vasile Popa, rupând 20 de metri de gard şi porţile de acces, după care s-a răsturnat, pe o parte, chiar lângă locuinţa acestuia. Ca prin minune, şoferul a scăpat doar cu câteva zgârieturi şi o sperietură de moarte. Poliţiştii, sosiţi la locul evenimentului, au stabilit că tulceanul nu se afla sub influenţa alcoolului. "S-a întâmplat spre dimineaţa... Dormeam când am auzit o bubuitură puternică. M-am speriat, am crezut că s-a întâmplat ceva în camera băieţilor (că le făcusem focul, să se odihnească bine, pentru că urma să plece în Italia). M-am dus fuga la ei, totul era bine. Pe urmă mi-am dat seama că a fost un TIR care a rupt gardul şi a intrat în curte. Nu e prima dată când se întâmplă aşa; în urmă cu vreo trei ani, o altă maşină a ratat curba şi a intrat în casă la noi. Bine că a scăpat şoferul cu viaţă, era doar speriat; a avut noroc. Se vede că a încercat să frâneze, însă degeaba", a povestit Vasile Popa, localnicul care s-a trezit cu TIR-ul în curte. Ion N. a fost sancţionat contravenţional şi a scăpat de dosar penal (pentru distrugere din culpă) deoarece pagubele pricinuite urmează să fie plătite de firma la caree este angajat. Sursa: Oana DAN
Acum o săptămână, o complicaţie CFR-istă m-a făcut să stau trei ore, noaptea în gara din Braşov, aşteptând un tren. Îmi era foarte somn şi am încercat să păcălesc somnul cu o carte. Nu prea a mers. Am dat un tur al zonei de aşteptare a gării. Majoritatea scaunelor erau ocupate de persoane cel puţin dubioase. M-am aşezat lângă o femeie şi doi bărbaţi cu multe traiste din rafie, care şi ei aşteptau un tren. N-am aflat dacă acelaşi pe care îl aşteptam şi eu.
S-a făcut 00:30. Întorceam paginile din Kurt Vonnegut, „Abatorul cinci” fără prea mare tragere de inimă. Pleopele îmi cădeau. Aş fi vrut să dorm, îmi simţeam corpul moale. Deodată am auzit tropăituri jos. M-am întors. Trei adolescenţi tuciurii, cu şlapi, alergau cărând o cutie cu banane Dole. Au început să urce în fugă scările, vorbind tare şi opintindu-se din cauza cutiei care îi cam dezechilibra. La intrarea în gară şi-a făcut apariţia un poliţist care a strigat după ei: „’Re-aţi ai dreacu! Duceţi, bă, bananele înapoi! Nu mă faceţi să vin după voi!”
Cei trei ajunseseră deja la etaj şi încercau să dosească respectiva cutie sub scaunele din holul de aşteptare. Poliţiştul, înalt, cu chipiul pus într-o parte, cumva şmechereşte, a mărit pasul. Se vedea că n-are chef să se agite. A urcat. A mers alene, într-un fel care mie mi s-a părut că defineşte exact expresia „festina lente” învăţată la şcoală. A ajuns la cei trei, care stăteau cuminţi pe scaune. De unde stăteam nu am putut vedea unde sunt bananele. Le-a zis ceva, s-a uitat insistent la ei, până când unul dintre ei s-a ridicat şi s-a pornit, cu cutia de banane în braţe. Poliţistul l-a însoţit până afară. Peste câteva minute, adolescentul a revenit fără banane.
Cerşetorul cafegiu şi baba fastfood
Mi-a trecut somnul şi am coborât să fac o plimbare prin gară. Mai aveam de aşteptat două ore. M-am gândit să îmi iau o cafea. Aveam mai multe opţiuni. Între două automate, un nene cu coadă, păr slinos şi un parpalac rupt, cusut şi răscusut s-a apropiat şi mi-a spus ceva bolborosit. N-am înţeles. Din datul din mâini am priceput că vrea o cafea. N-aveam mărunţiş, aşa că niciunul dintre noi n-a băut cafea.
Am început să măsor gara în lung şi în lat. Cafegiul a rămas între cele două automate aşteptând clienţi la cafea. Cum se apropia cineva, se pornea pe vorbit nonverbal, cerând cafea. Până mi-a venit trenul, nu avusese şansa să bea cafea.
Pe scările din dreapta intrării în gară, o babă încotoşmănată, care până atunci dormise pe sarsanale, s-a trezit, s-a ridicat înjurând şi a pornit-o târşâind afară. A revenit în câteva minute şi s-a aşezat pe aceeaşi scară, lângă aceleaşi sarsanale. Îşi luase un hamburger. L-a pus pe scară, alături. L-a desfăcut tacticos. A scos, cu
De ani de zile se zburleşte lumea că societatea civilă (sau Societatea Civilă?) lipseşte din peisajul românesc. Laurenţiu Ciubotaru are 36 de ani, este sătul de acest neajuns şi a decis să-şi înfiinţeze un ONG. După modelul nenumăratelor ONG-uri care activează(?!) prin jurul nostru, va fi vorba de o activitate extrem de importantă, de impact şi indispensabilă societăţii. Şi, desigur, un pic profitabilă: "M-am gândit să-mi fac un ONG. Văd că dă bine şi, după cum activează unii într-o voioşie, se şi câştigă bine. Să profit de o organizaţie non-profit şi să-mi rotunjesc veniturile. Voi face şi adunare de fonduri, voi da proteste în presă, poate voi organiza şi work-shopuri. Ştiu pe cineva care a adunat două milioane de euro (fonduri europene) pentru workshopuri. Adună nişte avizi de cunoaştere, le vorbesc două zile, le dau cafele şi cazare, eventual şi diurnă, şi se auto-plătesc pentru organizare, consultanţă, conferinţă, conferenţiari. Aceştia din urmă pot fi nişte parandărătnici, să câştige toată lumea. Cred că e plăcut. Le trimit finanţatorilor fotografiile şi facturile, să vadă că sunt serioşi. Şi, gata!
ONG-ul meu e încăpător, se pot face multe cu el. Cercetarea Marginilor e o disciplină nouă care încă nu are un Centru. Aşa că mă voi duce la primărie să mi se dea un sediu. Cumpăr şi nişte mobilier, asta din prima finanţare. Organizez şi un festival, ceva cu plimbat prin iarbă. Şi bag un mesaj anti-drog, să zicem: «Iarba e să o călcăm, nu să o fumăm». Cu asta iau arginţi la sigur.
Cu ce aş mai putea lua nişte cecuri? Cu o luptă împotriva icoanelor în şcoli. Şi de aici iau gologani frumoşi. Ies la televizor, mă zbat, trimit caseta şi lumea e mulţumită, băieţii finanţatori mă bat pe umăr. Până la urmă, dacă nu sunt fonduri destule, mă declar împotriva proiectului Roşia Montană şi sigur trăiesc regeşte. Şi transparent, nene! Trăiesc elegant, verde, rebel.
Şi ce legătură are asta cu Centrul pentru Cercetarea Marginilor? Păi, dacă iau fonduri serioase, stau pe margine şi mă răţoiesc la centru. Şi nu mai trebuie să lucrez la patron. Voi fi un om liber!"
Domnule Ciubotaru, e minunat. Poate organizăm ceva împreună. Uite, eu m-am gândit să înfiinţez Institutul pentru Analiza Tangentelor. Merge de minune şi e compatibil cu cercetarea marginilor. Facem împreună o asociaţie de ONG-uri preocupate de lipsa dezbaterii publice pe teme marginale şi tangenţiale. Ce spuneţi?
Scrieţi-i lui Dani pe adresa Piatra-Neamţ, str. Calistrat Hogaş, nr. 39 sau pe e-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
Adunarea generală a membrilor Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual (SNPPC) Neamţ, care s-a desfăşurat ieri, de la 11 la 13, în Casa de Cultură a Sindicatelor, a fost un veritabil spectacol. Pe lângă dezbaterile care au vizat adoptarea măsurilor de protest împotriva reducerilor salariale făcute de Guvern, cele două ore au fost pigmentate cu luările la cuvânt ale unor ofiţeri şi subofiţeri şi cu acuzele aduse liderilor SNPPC. Şedinţa a debutat cu prezentarea celor de la prezidiu (agentul Neculai Isache, şeful SNPPC Neamţ, vicepreşedintele aceluiaşi sindicat, Ioan Zaharia - liderul nemţean al Cartel Alfa şi reprezentantul de la Bucureşti al SNPPC), după care, când în sală erau aproximativ 130 de poliţişti, Zaharia a început, blând, dezbaterile: "M-am ridicat în picioare din respectul pe care vi-l port, dumneavoastră, poliţiştilor. Mă simt onorat să particip la această întrunire care este menită să ne apere drepturile, nouă, celor care contribuim, din salariul şi aşa mic pe care îl avem, la bugetul de stat".
Realizări: albirea poliţiştilor acuzaţi de crimă
Liderul SNPPC Neamţ a prezentat, la începutul întrunirii, realizările sindicatului, enumerând, pe lângă acţiunile făcute în justiţie pentru obţinerea unor drepturi ale poliţiştilor, şi faptul că juriştii SNPPC au acordat asistenţă la doi poliţişti care au fost acuzaţi de crimă. "Este vorba despre agenţii George Tîrşă şi Gabriel Petrache, care au fost reprezentaţi juridic de avocaţii noştri şi au fost achitaţi", a precizat Neculai Isache. După cum am şi relatat la vremea respectivă, cei doi poliţişti au fost trimişi în judecată sub acuzaţia că ar fi omorât în bătaie un sătean din comuna Poienari, în vara anului 2008. Tot la capitolul realizări, a fost menţionat faptul că SNPPC le-a acordat ajutoare umanitare mai multor membri de sindicat şi că a oferit cadouri poliţistelor, de Ziua Femeii, precum şi că a sponsorizat competiţiile sportive organizate în Poliţia Neamţ.
După această prezentare, poliţiştii prezenţi la adunare au fost invitaţi să-şi prezinte ofurile. Aspart gheaţa agentul şef principal Emil Paraschiv (şeful Postului comunal de Poliţie Săvineşti). "Pentru că noi, niciodată, nu am plecat capul, totdeauna ni s-a întors spatele. Mă refer aici la deficienţele, la lipsurile cu care ne confruntăm, zi de zi, în munca pe care o facem. De exemplu, la mine la post, am făcut cât am putut; am pus mână de la mână şi am strâns bani ca să acoperim lipsurile din logistică. Dar în momentul de faţă nu se mai poate. Acoperişul sediului în care lucrez este cu ţiglă, a fost făcut în 1952 şi, chiar ieri când a plouat, credeţi-mă, nu mai aveam lighene în care să strângem apa care curgea în post. Ploua în camere prin vreo nouă locuri, deja tavanul de la mine din birou a început să cadă. În ceea ce priveşte maşinile cu care lucrăm, totul este la fel de «extraordinar». Înainte lucram cu maşinile vechi, cu Daciile alea pe care le ştiţi. Acum, cică, avem maşini noi, dar au ajuns deja la 60.000 de kilometri făcuţi şi nu mai sunt bani pentru verificările tehnice, ce să mai spun de cauciucuri, că vine iarna. O să vedem ce o să facem, o să le tragem pe dreapta, că nu avem altă soluţie. E drept, munca de poliţie nu se face cu maşina, dar la nivelul anului 2010, pentru a da un randament maxim, avem nevoie să ne deplasăm cu maşina în munca noastră, şi nu pe jos", a spus şeful Postului de Poliţie Săvineşti.
Birotica: "Scriem pe aer şi cu aer"
Agentul şef Paraschiv a prezentat şi alte aspecte negative ale muncii poliţieneşti: "În ceea ce priveşte birotica, la noi la post scriem cu aer şi pe aer. Pentru că hârtie şi pixuri nu avem. Dar am putea să ne rugăm la Moş Crăciun, când va veni, să ne pună şi nouă cadou câte un top de hârtie şi un mănunchi de pixuri. Nu vreau să părem nişte plângăcioşi. Ne-am întâlnit aici ca să comunicăm unii cu alţii şi să spunem că am ajuns la un nivel în care aşa ceva nu se mai poate, fraţilor! Aceste reduceri salariale ne-au omorât. Nu ştiu cum o să ne mai descurcăm. Dar, până la urmă ar mai exista o posibilitate să supravieţuim. De exemplu, anul trecut, am fost în Republica Moldova şi, înainte de Chişinău, cam la vreo 40 de kilometri, după ce am traversat o pădure, ne-a oprit Poliţia. Noi, având legitimaţiile la noi, le-am arătat să vadă că suntem poliţişti. «Oooo, foarte bine colega», aşa ne-au zis. «Câţi sunteţi în maşină?» Şase am zis. «Perfect, pregătiţi fiecare câte zece euro, că de la voi luăm cu încredere, doar
Sursa: Alex NECHITA
De anul viitor, fondurile europene pentru zonele rurale se vor acorda doar prin asociaţii special formate. În Neamţ, trei parlamentari aleşi prin vot s-au ocupat personal de înfiinţarea grupurilor de acţiune locală (GAL) structuri absolut necesare pentru accesarea de fonduri prin programul LEADER, ce are în vedere finanţarea zonelor rurale. Astfel, având în vedere numărul populaţiei judeţului şi împărţirea teritorială, în Neamţ este posibilă alcătuirea a cinci GAL. Până în acest moment s-au înfiinţat trei. Primul menţionat este cel din zona Roman, denumit "Valea Siretului", al doilea a fost înfiinţat în zona Roznov şi al treilea în zona Târgu-Neamţ şi pe Valea Muntelui.
Cinci GAL posibile în Neamţ
În funcţie de numărul de populaţie şi apropierea geografică, în Neamţ se pot alcătui cinci astfel de grupuri. Numărul minim al locuitorilor poate fi de 10.000, în timp ce maxim poate fi de 150.000 de locuitori. În afară de cele trei GAL înfiinţate deja, ar mai fi două regiuni care ar putea beneficia de acelaşi tratament - zona Piatra-Neamţ şi zona Bicaz (Valea Bistriţei).
În aceste două cazuri, parlamentarii care ar fi putut demara procedurile după modelul propriilor colegi nu au aflat nici până acum cu ce se mănâncă această asociere care va fi, de altfel, singura în stare să mai atragă fonduri europene în zonele rurale.
Mihaela Stoica, deputat de Neamţ ales într-unul din colegiile din zona Piatra-Neamţ, spune: "Spre ruşinea mea, nu ştiu nimic despre aceste grupuri şi programe. Foarte urât din partea mea. Mă voi interesa şi voi reveni mâine cu detalii".
Toader Mocanu, colegul acesteia, senator pe zona Piatra-Neamţ, recunoaşte la rându-i că nu a auzit de necesitatea acestor asocieri. Cu toate acestea el a afirmat că se va edifica şi va lua măsurile ce se impun. Depuatul Stelian Ghiţă nu a răspuns la telefon.
O altă zonă în care se putea înfiinţa o structură similară cuprinde comunele din vecinătatea oraşului Bicaz, de pe văile Bistriţei şi Bicazului. Zona este reprezentată în Parlament de deputatul Emil Bostan şi de senatorul Ovidius Mărcuţianu. Cel puţin senatorul, el fiind singurul care a răspuns la telefon, nu ştia nimic despre grupuri de acţiune locală sau despre viitorul proiectelor europene pentru zona rurală. "Dacă este o acţiune legală şi poate ajuta comunităţile, am să mă implic", a spus senatorul Mărcuţianu.
Formarea GAL
În aceste asociaţii, autorităţile locale au voie să deţină maximum 49% din acţiuni, restul putând fi împărţite între organizaţii neguvernamentale, firme agricole sau pensiuni, biserici sau alte astfel de formaţiuni legale. Aceste grupuri de acţiune locală în care se încearcă întrunirea tuturor factorilor de decizie dintr-o microregiune, vor fi singurele entităţi care vor beneficia de atenţia şi finanţările Uniunii Europene.
GAL sunt entităţi care reprezintă parteneriate public-private, constituite din reprezentanţi ai sectorului public, privat şi civil, desemnaţi dintr-un teritoriu rural omogen, care trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe privind componenţa, teritoriul acoperit şi care vor implementa o strategie integrată pentru dezvoltarea teritoriului, aceasta este definiţia care apare pe siteul Agenţiei pentru Dezvoltare Rurală. Entităţile cu pricina beneficiază de Submăsura 431.1 din FEADR (Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală), care sprijină construcţia de parteneriate public-private, elaborarea strategiilor de dezvoltare locala şi pregătirea planului de dezvoltare locala în vederea participării la selecţie a GAL, dar şi de Submăsura 431.2 - Funcţionarea GAL, dobândirea de competente şi animarea teritoriului, după ce acestea au fost selecţionate.
Trei grupuri sunt funcţionale
Fiecare GAL beneficiază de o finanţare modică în primă etapă. Sprijinul acordat este pentru identificarea nevoilor din teritoriul GAL, pentru sesiuni de informare cu privire la GAL, pentru promovare prin diferite mijloace. "De curând m-am întâlnit cu primarii din colegiul V şi am discutat despre ultimii paşi ai Grupului de acţiune locală «Valea Siretului», înaintea depunerii Planului de dezvoltare regională. Strategia gândită de noi va fi depusă pe data de 1 septembrie. Întrevederile mele sunt cu toţi primarii din zonă, indiferent de partidele din care fac parte, scopul comun fiind de a dezvolta zona prin atragerea de fonduri. Noi avem deja experţi, consultanţi, consilieri care ştiu ce trebuie făcut în continuare şi sper că am pus deja premisele unei dezvoltări ulterioare", a declarat deputatul Ioan Munteanu.
Marius Rogin, ales deputat în colegiul VII, este un alt parlamentar care s-a interesat de soarta comunităţilor care l-au ales şi a demarat acţiunile de formare a grupului de aproape un an de zile. "Noi avem ceva vreme de la înfiinţare şi până acum am trecut prin toate etapele necesare formării grupului de acţiune locală. Vom depune în septembrie şi Planul de dezvoltare regională şi ne vom încadra în termenele impuse", a declarat deputatul Marius Rogin.
Strategia de dezvoltare locală trebuie să urmărească folosirea de noi cunoştiinţe şi noi tehnologii, pentru ca produsele şi serviciile teritoriului rural să devină mai competitive, să îmbunătăţească calitatea vieţii în teritoriile rurale, să mărească plusvaloarea produselor locale, în special facilitând accesul la pieţe, pentru micii producători uniţi prin activităţi colective, să facă cea mai bună folosire a resurselor naturale şi culturale.
Planul de dezvoltare se structurează pe fiecare din temele prezentate şi cu prioritate pentru sprijinirea tinerilor şi promovarea femeii în mediul rural.
Grupurile de acţiune locală vor alege proiectele care vor fi finanţate în cadrul acestei strategii, proiectele de cooperare inter-teritorială şi trans-naţională.
Date tehnice
Fiecare plan de dezvoltare trebuie sa fie centrat pe o temă prioritară stabilită anterior de către Comisia Europeană şi care e considerată a fi de interes special la nivel comunitar. Temele sunt în număr de patru: utilizarea noilor tehnologii pentru a creşte competitivitatea produselor din zonele rurale (11%); îmbunătăţirea calităţii vieţii din zonele rurale (24%); sporirea valorii produselor locale prin facilitarea accesului pe piaţa al micilor unităţi de producţie prin intermediul acţiunilor colective (20%) şi utilizarea cât mai bună a resurselor naturale şi culturale, inclusiv sporirea valorii siturilor de interes selectate de Programul "Natura 2000" (34%). În anumite situaţii, un grup de acţiune locală poate avea mai mult de o arie tematică asupra căreia să se concentreze, dar cele secundare sunt în planul doi de interes. Mai mult, temelor comunitare li se pot adauga teme naţionale sau propuse de GAL care să se adreseze unor situaţii specifice fiecarei zone şi care sunt aprobate ca fiind importante de către autoritatea de management.
| Filmul "Eu cand vreau sa fluier, fluier", regizat de Florin Serban (35 de ani), a castigat Ursul de Argint - Marele Premiu al Juriului la Festivalul de la Berlin, precum si premiul Alfred Bauer pentru inovatie artistica. Filmul reprezinta debutul in lung-metraj al regizorului roman. Ursul de Aur a fost castigat de filmul "Honey" (Turcia). Filmul are la baza piesa de teatru cu acelasi nume a Andreei Valean si se concentreaza pe povestea unui tanar dintr-un penitenciar care se indragosteste de o studenta la psihologie si incearca sa evadeze cu cateva zile inainte de eliberare. E primul lungmetraj romanesc pentru a carui distributie s-a facut un casting amanuntit in centrele de reeducare pentru minori. In rolul principal a fost insa ales George Pistereanu, absolvent al Liceului de Arta “Dinu Lipatti” din Bucuresti. Florin Serban, debutant in lungmetraj, a primit Ursul de Argint si Premiul Special al Juriului din mainile lui Renée Zellweger. „Eu cand vreau sa fluier, fluier” a primit la ceremonia de sambata seara si Premiul „Alfred Bauer” pentru un film din Competitia Oficiala care deschide perspective noi in arta cinematografica. Ursul de Aur pleaca in Turcia, la Semih Kaplanoglu, autorul lui „Bal”/”Honey”, in vreme ce Roman Polanski a primit, in lipsa, Ursul de argint pentru cel mai bun regizor. Cand s-a anuntat Premiul „Alfred Bauer”, probabil ca Florin Serban si-a epuizat nu doar cuvintele, ci si asteptarile. „Acest premiu inseamna mult pentru mine si echipa mea,” a spus el pe scena, dupa care le-a multumit colegilor din echipa, dedicand premiul „acelor copii care au inceput aceasta calatorie si care scriu poeme pentru niste mame pe care |
| Citește mai departe... |
|
Piatra Neamţ Romania |
||||||||||||||
|
||||||||||||||
| Weather from yr.no | ||||||||||||||
| Tara | Simbol | Curs |
| CAD | 3.2525 | |
| CHF | 3.3178 | |
| EUR | 4.2821 | |
| GBP | 5.1841 | |
| USD | 3.3684 | |
| XAU | 135.5957 |